Departamentul Teologie şi Asistenţă Socială

Postul Mare – calea spre Împărăţia Dragostei.

continuare…

4) Săptămâna a IV-a

Toată săptămână a IV-a a Postului Mare este dedicată prelungirii serbării Sfintei Cruci, mai ales, miercurea şi vinerea, când la Utrenie se face canonul complet al Crucii. De aceea, această săptămână se mai numeşte „săptămâna purtătoare de cruce” sau „sfânta săptămână în care e  arătată lumii Crucea”. În vechime, aşa cum s-a amintit mai sus, Praznicul Crucii se făcea toată săptămâna a patra, iar ziua de miercuri era centrul serbării şi marca jumătatea postului. Şi în zilele noastre, ziua de miercuri are semnificaţia şi caracterul crucial, pentru că venerarea Crucii, în mijlocul postului, simbolizează două lumi diferite: lumea până la Crucea lui Hristos şi lumea după Crucea lui Hristos –  coborârea în iadul deznădejdii şi urcarea spre Împărăţia lui Dumnezeu. De asemenea, praznicul Crucii în mijlocul Postului Mare semnifică pomul vieţii din mijlocul raiului, din care, cine posteşte cu adevărat, se înfruptă  fără de osândă ( prin Sfintele Taine) spre iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. Astfel, această săptămână reprezintă arvuna Învierii şi întărirea credincioşilor pe calea nevoinţei.

a) Duminica Sfântului Ioan Scărarul (La Evanghelie se citeşte pilda Samariteanului milostiv, Luca 10, 25-37)

Duminica a patra a fost dedicată  Sfântului Ioan Scărarul pentru că, în mod normal, data fixă a pomenirii lui – 30 martie – permanent este în perioada Triodului. Pentru nevoinţele lui ascetice şi autoritatea recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe, dar mai ales, pentru scrierea lucrării ascetice arhicunoscute „Scara”, Biserica a dispus pomenirea Sfântului Ioan Scărarul în a patra duminică a Postului Mare. Acest Sfânt, originar din Palestina, a trăit între anii 578-649. La vârstă de 16 ani a plecat la o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, la 20 de ani, a fost călugărit cu numele de Ioan şi s-a nevoit în viaţă pustnicească mulţi ani la rând. Mai târziu, acoperindu-se cu fapte bune şi virtuţi, a fost ales egumen al fraţilor din Sinai. Spre sfârşitul vieţii sale pământeşti, a compus minunata şi nemuritoarea carte a dumnezeieştilor suişuri duhovniceşti, care se cheamă Scara. De la această vestită carte, marele stareţ îşi trage numele de Ioan Scărarul (Proloagele, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1991, p.632-633). Bazându-se pe experienţa proprie, Sfântul Ioan Scărarul ne învaţă înţelepciunea treptelor duhovniceşti care ne îndreaptă spre împărăţia cerească. Lecturile patristice bisericeşti din perioada Postului Mare conţin perle culese din vestita Scara raiului, pentru folosul nostru duhovnicesc. Studiul acestei cărţi mântuitoare în timpul Postului Mare este necesar nu doar călugărilor, ci şi mirenilor, care în timpul postului, devin şi ei călugări.

 va continua…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: