Departamentele Educaţie şi Pedagogie, Sociologie şi Echitate Gender

Educaţia Gender – Quo Vadis?

În ultimii ani discuţia în privinţa oportunităţii introducerii educaţiei sexuale în curriculum şcolar a stârnit reacţii şi atitudini contraversate. Practica europeană, prin rezultatele sale, vine să sprijine educaţie gender în instituţiile şcolare, însă nu trebuie de uitat că în comparaţie cu europenii, noi, cei din R. Moldova, avem o mentalitate diversă care se caracterizează atât prin cultura naţională, cât şi prin efectele politicii de sovietizare. Timpurile noi şi orientarea europeană a societăţii noastre permit să abordăm deschis şi fără pudoare problema educaţiei sexuale. Este unanim recunoscută necesitatea acestei abordări, dar ceea ce cu adevărat este discutabil vizează modul şi scopul al acestei educaţii.

În perspectiva a unei alternative echilibrate şi bine definite Biserica Ortodoxă propune o viziune proprie asupra educaţiei gender care promovează valorile spiritualităţii creştine într-un mod specific, apropiat ideilor şi limbajului modern.

În acest scop, vă propunem să faceţi cunoştinţă cu o lucrare a unui preot anonim din Rusia care are o experienţă vastă în predarea relaţiilor gender în rândul adoliscenţilor.

untitled

În această carte voi reproduce discuţia mea cu elevii claselor superioare dintr-o şcoală medie obişnuită. Dar, pentru început, în loc de introducere, vă voi povesti cum am devenit învăţător.

Acum zece ani, directoarea unei şcoli moscovite (era, în taină, creştină) m-a rugat să vin la şcoală  şi să le vorbesc elevilor despre spiritualitate şi poruncile Domnului. Era extrem de îngrijorată de faptul că, după cum s-a exprimat, „noi ne pierdem copii, încetăm să-i mai înţelegem”. Dat fiind rugămintea ei, urma să vin la şcoală pentru a le vorbi elevilor despre Dumnezeu. Iniţial, am refuzat, în primul rând, pentru că niciodată n-am discutat cu copiii o astfel de temă; în al doilea rând, eram convins că majoritatea dintre ei nu ştiau nimic despre Domnul şi mă îndoiam de faptul că i-ar interesa. Totuşi, fiind convins, am venit.

În sala de festivităţi erau adunaţi în jur de o sută douăzeci de persoane: elevi şi învăţători. Începusem a le vorbi despre porunci. Simţeam că vorbeam în gol… Cât de oribil se simte învăţătorul când moderează o lecţie puţin interesantă pentru cei din sală. Trecuseră douăzeci de minute şi copiii deja se plictisiseră. Tocmai ajunsesem la cea de-a şaptea poruncă: „Nu preacurvi!”.

Le explicam că nu li se cuvine oamenilor să se împreuneze haotic, ca animalele, căci noi suntem fiinţe libere, cu raţiune, că în lumea aceasta există legi etice, că nu se poate… Şi, deodată, mă pomenesc întrebat: „De ce nu se poate?” Am căutat cu ochii să văd cine mă întreabă. Văd în ultimul rând, în braţele unui tânăr, o domnişoară care-mi spune în continuare: „Domnule lector, de ce nu se poate?!. Eu şi prietenul meu nu suntem bolnavi de Sida, încă nu avem de gând să formăm o familie, la moment, nu ne dorim copii. De ce nu se poate? De ce Dumnezeul vostru e atât de sever?”

Şi iată că, în acel moment, gândurile mele s-au limpezit… Trebuie să recunosc că, până la acea clipă, eu nu consideram pedagogia o artă. Arhitectura, muzica, poezia, filosofia – acestea sunt artă – dar pedagogia e un serviciu asemenea celui de portar sau de infermier… Aşa credeam eu. Dar, când am auzit întrebarea domnişoarei, mi-am dat seama că sunt pus în faţa alternativei: sau îi răspund la întrebare şi ea se aşează frumos pe scaun, sau plec şi niciodată nu mai vorbesc cu copiii despre Dumnezeu. Într-adevăr, pedagogia e o artă distinsă. Fiind învăţător, poţi să le transmiţi şi să le cultivi copiilor convingerile tale…

Eu i-am răspuns domnişoarei (răspunsul îl veţi găsi în această carte), astfel am devenit învăţător. În curând, am înţeles că noi, adulţii (învăţătorii, părinţii), deseori, comitem greşeli. Când vorbim cu copiii le tot spunem de ale noastre şi despre noi înşine: ce trebuie, ce e bine, ce e de dorit… Deseori o facem cu atâta insistenţă şi prost gust, încât rezultatul poate fi contrar. Dar dacă e să încercăm altfel, din perspectiva adolescentului? Să vorbim cu copiii despre problemele lor, despre ceea ce-i preocupă în această perioadă dificilă de formare a personalităţii – vârsta pubertăţii (perioadă a vieţii omului cuprinsă între copilărie şi adolescenţă – la băieţi între 13-16 ani, la fete între 12-14 ani – caracterizată prin maturaţia funcţiilor sexuale, prin apariţia caracterelor sexuale secundare şi printr-o dezvoltare psihică intensă) şi adolescenţei (perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă – între 13 şi 18 ani – având aspecte individuale de la individ la individ, caracterizându-se prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică pronunţată).

În continuare am să vă redau discuţiile mele cu elevii claselor superioare. Prin această carte voi discuta şi cu tine, cititorule.

 

Pentru început, am să vă vorbesc despre ce se întâmplă sau se poate întâmpla cu sufletul vostru la vârsta adolescenţei.

Vârsta voastră se numeşte adolescenţă, fiind o trecere de la copilărie la maturitate. Sufletul şi trupul vostru suferă schimbări. În ce mod se schimbă trupul vostru observaţi şi singuri, dar ce se întâmplă cu sufletul? Vom încerca să depistăm şi să explicăm schimbările din sufletul fiecărui adolescent.

 Din ce „părţi” se compune sufletul omenesc? Care sunt abilităţile lui de bază? Nu aţi studiat despre aceasta? La şcoală nu vă învaţă ce este sufletul şi ce atitudine trebuie să ai faţă de el?!. Ciudat lucru.

Atunci am să vă spun eu. Sufletul este compus din trei părţi:

Partea raţională, sau partea cuvântătoare a sufletului,  se află în regiunea capului şi a gâtului.

Când ne umplem de mânie unde e clocotul mai mare? În piept. E absolut adevărat: de la gât până la diafragmă se localizează partea emotivă a sufletului. (Este regiunea simţurilor noastre, şi deseori, o numim şi partea „mânioasă”, deoarece mânia este cea mai distructivă dintre emoţii).

De la diafragmă în jos, se localizează acea parte a sufletului care dirijează mistuirea hranei şi continuarea speciei umane. Ea se numeşte voinţa sufletului sau partea poftitoare.

Fiecare parte a sufletului are o „boală” a sa. De ce suferă voinţa sufletului? Cel mai des, de poftă, care constituie o atracţie sexuală incorectă. Dar de ce suferă partea raţională? De prostie? Bineînţeles că de prostie, dar prin ce se manifestă ea? Oare nu aţi întâlnit oameni fără studii sau fără acces la învăţătură, dar care trezesc o simpatie involuntară, deoarece ei sunt înţelepţi în felul lor? 

Deci, de ce suferă raţiunea? Am să formulez altfel întrebarea. Ce fel de om nu poate avea prieteni? Să admitem că zece ani prieteniţi, iar apoi, sunteţi trădat, pentru că mintea prietenului a fost bolnavă chiar de la început. Un astfel de om nu poate să fie prieten (soţ, soţie). Cum credeţi, de ce-i afectată raţiunea lui? De mândrie, corect. Să notăm.

Partea cuvântătoare – (Raţiunea) – Mândria.

Partea mânioasă  – (Sentimentele) – Mânia.

Partea poftitoare – (Voinţa) – Pofta.

Mai am o întrebare. Sunt, deci, trei părţi ale sufletului; care dintre ele se plasează deasupra? Care are supremaţie şi este dominantă? Cea cuvântătoare, raţională? Nu e aşa.

Partea raţională trebuie să aibă o poziţie dominantă, capul, deci, trebuie să fie deasupra. Cu regret, aceasta se întâmplă mai rar. Mai cu seamă, la vârsta voastră. În anii adolescenţei (toţi trecem prin ei), sufletul nostru e asemenea unui aisberg. Noi numim aceasta “efectul aisbergului”. Imediat vă desenez… Aisbergul e un gheţar plutitor, alb, frumos, ce străluceşte la soare. Unde i se găseşte centrul de greutate? Sub apă. Apa caldă, treptat, spală partea inferioară a aisbergului, astfel, centrul de greutate schimbându-i-se. Ce se va întâmpla la un moment oarecare? Aisbergul se va răsturna. Cum? Se va clătina încet? Nu, deodată şi brusc – splendidul vârf alb se va scufunda sub apă, iar deasupra va apărea o nămilă de gheaţă neuniformă şi invadată de apă.

    va urma…
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: