Departamentele Educaţie şi Pedagogie, Sociologie şi Echitate Gender

scan1continuare…

Edicaţia Gender – Quo Vadis?

Adolescenţa. El şi Ea

Astfel se întâmplă, deseori, şi cu sufletul nostru în perioada pubertăţii şi adolescenţei: mintea coboară în partea corpului pe care şedem, iar emoţiile, care ar fi de dorit să se localizeze acolo, capturează corpul. Se întâmplă aceasta uneori foarte rapid. Eu, spre exemplu, intrând în clasă după vacanţă, mă uit la elevi… Îi privesc… Aşa este, s-au schimbat radical. O astfel de stare “răsturnată” a sufletului e o stare anormală, bolnavă. Putem spune, numai să nu fie cu supărare, că la vârsta de trecere suntem „oameni bolnavi psihic”. Dacă aceasta e o „boală psihică”, atunci ea trebuie să aibă simptoame. Dacă doriţi, vă fac o descriere a acestor simptoame ca să vă puteţi stabili diagnoza vouă înşivă sau prietenilor voştri. Unele semne vor fi tipice pentru băieţi, altele – pentru fete. De la cine începem? Nu, începem de la băieţi. În situaţiile dificile, bărbaţii trebuie să stea în frunte.

Băiatului i se întâmplă ceea ce se numeşte “dezordonare”. Aceasta înseamnă că cele trei părţi ale sufletului şi-­au încurcat iţele, s-au amestecat, şi-au pierdut ordinea. Băiatul poate fi indispus, moleşit, dezorganizat. Vizual, aceasta va arăta astfel. Am să rog pe cineva dintre tineri să iasă şi să stea în faţa sălii. Mulţumesc. Mai întâi de toate, articulaţiile tânărului bolnav suportă cu greu masa corpului. Genunchii sunt semiîndoiţi, arată, te rog. El nu-şi ţine bine capul: e puţin pe o parte şi îndreptat înainte, aşa. Un umăr e mai jos decât celălalt. El caută unde s-ar sprijini cu coatele, mai bine zis, şi-ar rezema bazinul. Vă rog să vă sprijiniţi de masă. Vedeţi, silueta lui e deformată în articulaţii, moleşită, relaxată.

Ce se întâmplă cu faţa? Întrucât mintea unui astfel de om s-a coborât în şezut, el acum nu mai are faţă, ci doar o asemănare. Aşa, relaxaţi-vă faţa complet. Gura – semideschisă. Pleoapele – puţin lăsate. Maxilarul de jos şi buza se duc, puţin, înainte. Faţa, deci, este lipsită de expresivitate. Ce se întâmplă cu vocea? Partea cuvântătoare a sufletului este lezată, vocea s-a prăbuşit în pântece. Adolescentul nu vorbeşte, ci parcă mârâie silabele, bolboroseşte schimonosit.

Să trecem la fete. Dacă băieţii, la pubertate, sunt moleşiţi, relaxaţi, dezordonaţi, fetele – nu. Fetelor li se potriveşte un alt tablou. Ele ştiu, instinctiv, că trebuie, în viitor, să formeze o familie, să nască copii. Aceasta nu le permite să fie relaxate. În timp ce băieţii sunt dezordonaţi, fetele – ordonate. Cum putem să ne dăm seama că fata a atins pubertatea şi adolescenţa? Foarte simplu: după felul cum păşeşte pragul casei. Uite că-i sună o prietenă, fata îşi ia, în grabă, blăniţa şi ţuşti! peste prag – e copilă încă. Dar iată că au sunat-o şi au invitat-o în “societate”. Putem spune că, deşi până la ieşitul în “societate” mai este ceva timp, ea arde de nerăbdare să iasă la un film, la discotecă… Credeţi că ea, una-două, şi s-a dus? Nu, domnişoara se va pregăti minuţios, va înfăptui, cu toată seriozitatea, “lucrul asupra sa”. Mai întâi de toate, ea se aşează, se studiază cu atenţie şi… îşi aplică un machiaj strident, bătător la ochi. El este simbolic şi sensul său poate fi descifrat verbal. Fetelor, nu vă supăraţi, dar am să rostesc cuvintele ce sunt scrise pe feţele voastre, când le supradozaţi cu machiaj. Ar suna astfel: “Caut. Caut par-te-ner…”

Până fata se machiază astfel, în sufletul ei se produce o schimbare. Trebuie să spun că sufletul are aşa-zisul „punctul atenţiei” (punct de concentrare), care poate să se deplaseze prin corp… Noi putem să-l mişcăm conştient, dar, mai des, rătăceşte el singur. Până fata se pregăteşte de “ieşire”, acest punct de concentrare se deplasează treptat din cap (dacă el era acolo) în jos, … mai jos, … şi mai jos, dacă trebuie – şi mai jos… I se schimbă expresia feţei, ochii îi iradiază un foc deosebit (asemenea răpitoarelor noaptea). Şi iată că, acest punct a coborât, a coborât, până a alunecat sub diafragmă. De acolo, din adânc, iese un nouraş, pe care îl numim “farmecul feminin”. Fata a modelat şi înfrumuseţat poziţia nouraşului şi… doar acum… se ridică… şi se duce. Ea merge ferm, ca… un buldozer. Iar, în întâmpinare, îi vine… el, relaxatul, destrămatul… cu picioarele semiîndoite. Ce se va întâmpla? Hai, liniştiţi-vă. Da, ea îl “va da jos”… Băieţi, să ştiţi, că fetele deseori “vă dau jos”, nu pentru că vă plac, ci pentru că le este interesant doar cum se face asta. Observaţi, deci, că tabloul afecţiunii psihice din perioada pubertăţii şi adolescenţei este diferit la băieţi şi fete. Dar, esenţa maladiei este unică: pasiunea înghite raţiunea şi o impune să-i slujească.

De exemplu, cineva s-a amorezat. Observaţi, eu nu zic „cineva iubeşte”, pentru că a iubi presupune şi implicarea sufletului, nu doar a trupului. Dacă un adolescent e amorezat, în el este excitată partea pasională a sufletului, adică cea care impune raţiunea să creeze chipul persoanei iubite. Cum credeţi, această imagine va fi adevărată sau amăgitoare? Sigur că falsă, neapărat falsă. Să presupunem, în continuare, că aceste două persoane s-au împreunat, dorinţa lor a fost satisfăcută. Raţiunea, acum, va desena un alt chip al aceleiaşi persoane. Cum credeţi, cea de-a doua imagine va fi adevărată sau eronată? Adevărată? Nu, la fel de falsă. Pendulul s-a mişcat în altă parte, de la o minciună la alta.

Ca să înţelegeţi mai bine, am să vă povestesc o istorie. Am o rudă îndepărtată, un nepot, care, de mic, este orfan. Uneori, el intră pe la mine şi discutăm. Vine într-o zi şi-mi spune:

– Unchiule Eugen, eu mă însor.

– Gheorghiţă, dar câţi anişori ai?

– De-acu’ 19.

– Dar mireasa ta?

– Tot atâţia, noi am învăţat într-o clasă.

(Trebuie să vă spun, că astfel de căsnicii, rareori, sunt fericite. Se întâmplă, sunt martor, dar rar de tot.)

– Gheorghieş, dar de ce te însori?

– Ei, unchiule Eugen, de parcă nu ştiţi de ce lumea se căsătoreşte?

– Zău că nu ştiu. Fiecăruia i se întâmplă în mod

diferit. Iată, tu, de ce te însori?

– Ei… păi, o iubesc.

– Foarte bine, spune-mi câte ceva despre ea.

– Ei, unchiule Eugen, ea, în general,  … e super!

– Nu, “în general”, eu nu înţeleg. Povesteşte-mi despre ea.

– În primul rând, ea are…

(Aici, cuvintele lui m-au străpuns: el nu a spus “ea este”, ci “ea are”. Iată, fetelor, de ce e periculos să cochetezi şi să scoţi la iveală unele detalii ale feţei sau ale siluetei: alesul vostru, pe care l-aţi “agăţat”, n-o să spună “fata mea iubită este…”, ci “ea are…”).

– Ea are părul… (iată de unde a început să descrie femeia iubită!)

– Ea are părul aşa, cum nu există în natură! Unchiule Eugen, (şi Gheorghe al meu a strâns degetele de plăcere)… verde aprins!

– Aşa, şi ce mai are ea uimitor?

– Picioarele. Ea merge şlap-şlap.

– Cum, îşi târâie picioarele?

– Nu-u, aşa-i ea, cu poante. Ea, în general, totul face cu poante. Când fumează, ţine ţigara uite aşa… delicat. Dar, să vedeţi cum înjură! În automobil, un bărbat i-a spus ceva aiurea, păi ea aşa i-a răspuns, că acela a rămas cu gura căscată…

Îmi povesteşte Gheorghe despre acest „crocodil” verde, iar eu mă gândesc ce să-i spun. Doar totul e clar… Am meditat şi i-am spus aşa:

-Gheorghe, îţi spun ca rudă şi adult: n-ai să ai viaţă bună cu ea. Aceasta nu e dragoste. Îţi dau un sfat: mai prieteniţi încă un an. Încearcă să nu te atingi de ea. Peste un an părul îi va creşte, dezobişnuieşte-o de fumat şi înjurat. Să vezi, atunci totul va fi clar. M-ai înţeles?

Cum credeţi, m-a ascultat Gheorghiţă? Nu. M-a privit cu părere de rău; chipurile, unchiule, eşti bătrân, nu poţi să înţelegi ce e dragostea. Foarte curând, primesc invitaţie la nuntă. Nunta — în Postul Mare! Dacă, înainte, presupuneam că nu se va alege nimic din această căsnicie, păi, acum, era evident că se va termina totul rău de tot. Nefericiţi sunt cei ce se căsătoresc sau se zămislesc în post. A trecut un an şi jumătate, de la Gheorghe nu primesc nici o veste. Şi iată că îl întâlnesc în stradă.

– Bună, Gheorghe! Cum îţi merg treburile?

– Rău.

– Dar ce s-a întâmplat?

– Soţia e-n spital.

Ca să vedeţi, în această perioadă făcuse două avorturi, al doilea – cu consecinţe: infectarea uterului. Prima curăţare – nereuşită, a doua – la fel, apoi – sterilitate. Femeia nu va mai avea copii. L-am dus pe Gheorghe într-o parte şi-i spun:

– Acum, eşti dator să-i oferi toată atenţia. Ea suferă mult…

– Unchiule Eugen, ce tot spuneţi? Eu divorţez.

– Cum? De ce?

– Dar ce-mi trebuie – părul verde, fumătoare, vulgară, neglijentă, mizerabilă…

– Aceasta tu eşti un ticălos. Te-ai căsătorit cu fata, ai distrus-o şi acum o laşi. Tu eşti bărbat, toată responsabilitatea e pe umerii tăi.

Chiar acolo a început să plângă. Băiatul avea conştiinţă…

Iată aşa se termină jocurile erotice la vârsta adolescenţei. Mi-am exprimat clar gândul?

Dacă raţiunea e orbită de patimă, ea, neapărat, îşi conturează un chip al persoanei dorite: şi, atunci, când e obsedată de patimă, şi după ce pasiunea a trecut.

va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: