Subiectul coeziunii sociale în RM este pe agenda societăți civile și guvernamentale. Pentru soluții eficiente în vederea consolidării coeziunii sociale, este necesar să găsim cauzele care stau la baza lipsei acesteia. Desigur, ele sunt numeroase, complexe și uneori foarte controversate. Proiectul propus abordează doar una din cauze – lipsa comunicării dintre diversele etnii și generații pe marginea experienței de viață trăită acum șase-șapte decenii – deportările staliniste. În ultimii 10 ani, în RM subiectul deportărilor tot mai des apare în spațiul public, din perspectiva victimelor regimului și, spre regret, este folosit de clasa politică pentru a atrage voturi sau a se revanșa cu cei care nu împărtășesc aceleași idei. Din păcate, are loc manipularea alegătorilor și mărirea prăpastiei dintre etnii și generații. Noi, însă, istorici și educatorii/instuctorii de adulți, suntem siguri că prin această experiență dramatică, traumatizantă pe care au trăit-o toate etniile se poate de atins un alt scop – coeziunea socială.
Istoriile de viață care curg printre lacrimi din aceste pagini au fost trăite de copii – de la 2 luni, la 18 ani. Anume așa vârstă aveau interlocutorii mei atunci când au trecut prin grozăvia mașinăriei de represiuni sovietice – deportările staliniste. Iar trei persoane au fost concepute și născute în locurile îndepărtate, unde părinții lor, tineri, frumoși și nevinovați au fost deportați. Cu membrii familiei lor sau singuri, acești copii au trebuit să se acomodeze la condițiile complet diferite și să supraviețuiască, în pofida tuturor intemperiilor. Viața lor, privită de la înălțimea a peste 70 de ani, poate servi ca sursă de inspirație pentru noi, cei care astăzi căutăm valori și strategii să depășim crize și probleme, sau dorim să aflăm adevărul în epoca post-adevărului.
Experiențele lor ne vorbesc despre natura firii umane, de la sacrificiu, până la umilință, de la prietenie, până la lipsa umanului. Totul ce li s-a întâmplat și nu i-a distrus, i-a făcut mai puternici. Ei au învățat anumite lecții și au tras concluzii, astfel încât au ajuns astăzi să fie lucizi, chiar dacă au avut o viață deosebit de grea. Valorile pe care s-au bazat în clipele infernale au fost cele care le-au adus salvarea: dragostea, credința, sacrificiul, hărnicia, perseverența – toate împletite le-au alimentat speranța că vor depăși greutățile.
Vă învit să trăiți alături de acești oameni clipele care pentru dânșii și famiile lor au însemnat lupta dintre viață și moarte. Și ei au ieșit învingători! Să trăim cu semnificație fiecare clipă și să prețuim pacea și cerul senin! Prin dragoste putem deveni puternici, căci dragostea e unicul lucru pe care împărtășindu-l, îl înmulțim! Prin credință, putem atinge culmi, căci ea ne înnalță! Prin sacrificiu pentru adevăr, hărnicie și perseverență rămanem oameni! Prin toleranță și empatie, putem construi coeziunea socială de care toți avem nevoie!
PRIN EMPATIE ȘI TOLERANȚĂ SPRE COEZIUNE VIAȚA BATE FILMUL
Istoriile au fost colectate de către Viorica Olaru-Cemîrtan pentru www.deportari.md și Programul de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”.
Această publicație apare în cadrul proiectului Toleranță și Empatie pentru COeziunea Socială – TECOS, cu suportul Programului de granturi „Iniţiative globale – Acţiuni locale” (2016-2017) pentru absolvenţii programelor de burse ale Open Society Foundations.
Filed under: Articolele, Departamentul Cultură, Patrimoniu, Turism, Departamentul Educaţie şi Pedagogie, Departamentul Istorie şi Psihologie | Tagged: deportarile staliniste, istoria orala, lectii de viata, memorie, PRIN EMPATIE ȘI TOLERANȚĂ SPRE COEZIUNE VIAȚA BATE FILMUL | Leave a comment »