PRIN EMPATIE ȘI TOLERANȚĂ SPRE COEZIUNE: VIAȚA BATE FILMUL

Subiectul coeziunii sociale în RM este pe agenda societăți civile și guvernamentale. Pentru soluții eficiente în vederea consolidării coeziunii sociale, este necesar să găsim cauzele care stau la baza lipsei acesteia. Desigur, ele sunt numeroase, complexe și uneori foarte controversate. Proiectul propus abordează doar una din cauze – lipsa comunicării dintre diversele etnii și generații pe marginea experienței de viață trăită acum șase-șapte decenii – deportările staliniste. În ultimii 10 ani, în RM subiectul deportărilor tot mai des apare în spațiul public, din perspectiva victimelor regimului și, spre regret, este folosit de clasa politică pentru a atrage voturi sau a se revanșa cu cei care nu împărtășesc aceleași idei. Din păcate, are loc manipularea alegătorilor și mărirea prăpastiei dintre etnii și generații. Noi, însă, istorici și educatorii/instuctorii de adulți, suntem siguri că prin această experiență dramatică, traumatizantă pe care au trăit-o toate etniile se poate de atins un alt scop – coeziunea socială.

Istoriile de viață care curg printre lacrimi din aceste pagini au fost trăite de copii – de la 2 luni, la 18 ani. Anume așa vârstă aveau interlocutorii mei atunci când au trecut prin grozăvia mașinăriei de represiuni sovietice – deportările staliniste. Iar trei persoane au fost concepute și născute în locurile îndepărtate, unde părinții lor, tineri, frumoși și nevinovați au fost deportați. Cu membrii familiei lor sau singuri, acești copii au trebuit să se acomodeze la condițiile complet diferite și să supraviețuiască, în pofida tuturor intemperiilor. Viața lor, privită de la înălțimea a peste 70 de ani, poate servi ca sursă de inspirație pentru noi, cei care astăzi căutăm valori și strategii să depășim crize și probleme, sau dorim să aflăm adevărul în epoca post-adevărului.

Experiențele lor ne vorbesc despre natura firii umane, de la sacrificiu, până la umilință, de la prietenie, până la lipsa umanului. Totul ce li s-a întâmplat și nu i-a distrus, i-a făcut mai puternici. Ei au învățat anumite lecții și au tras concluzii, astfel încât au ajuns astăzi să fie lucizi, chiar dacă au avut o viață deosebit de grea. Valorile pe care s-au bazat în clipele infernale au fost cele care le-au adus salvarea: dragostea, credința, sacrificiul, hărnicia, perseverența – toate împletite le-au alimentat speranța că vor depăși greutățile.

Vă învit să trăiți alături de acești oameni clipele care pentru dânșii și famiile lor au însemnat lupta dintre viață și moarte. Și ei au ieșit învingători! Să trăim cu semnificație fiecare clipă și să prețuim pacea și cerul senin! Prin dragoste putem deveni puternici, căci dragostea e unicul lucru pe care împărtășindu-l, îl înmulțim! Prin credință, putem atinge culmi, căci ea ne înnalță! Prin sacrificiu pentru adevăr, hărnicie și perseverență rămanem oameni! Prin toleranță și empatie, putem construi coeziunea socială de care toți avem nevoie!

PRIN EMPATIE ȘI TOLERANȚĂ SPRE COEZIUNE VIAȚA BATE FILMUL

Istoriile au fost colectate de către Viorica Olaru-Cemîrtan pentru www.deportari.md și Programul de Stat „Recuperarea și valorificarea istorică a memoriei victimelor regimului totalitar-comunist din RSS Moldovenească în perioada anilor 1940-1941, 1944-1953”.

Această publicație apare în cadrul proiectului Toleranță și Empatie pentru COeziunea Socială – TECOS, cu suportul Programului de granturi „Iniţiative globale – Acţiuni locale” (2016-2017) pentru absolvenţii programelor de burse ale Open Society Foundations.

ЧЕРЕЗ СОПЕРЕЖИВАНИЕ И ТЕРПИМОСТЬ К СПЛОЧЕННОСТИ – Мемориальная Экспедиция в Сибирь – 2016 Дневник: вызовы и открытия

ЧЕРЕЗ СОПЕРЕЖИВАНИЕ И ТЕРПИМОСТЬ К СПЛОЧЕННОСТИ –  Мемориальная Экспедиция в Сибирь – 2016 Дневник: вызовы и открытия

В рамках проекта Терпимость и Сопереживание для Социального Сплочения –  TECOS осуществляется информационнaя гражданскaя кампания для распространения открытий Мемориальные Экспедиции (Экспедиции Памяти).

Эта публикация выходит в свет в рамках проекта Терпимость и Сопереживание для Социального Сплочения –  TECOS, при поддержке Программы Грантов „Глобальные инициативы – Местные действия” (2016-2017) для выпускников программ стипендиатов Фонда Открытое Общество (Open Society Foundations).

THROUGH EMPATHY AND TOLERANCE TO COHESION – The Memory Expedition into Siberia 2016 Diary: challenges and findings

THROUGH EMPATHY AND TOLERANCE TO COHESION The Memory Expedition into Siberia 2016 Diary: challenges and findings.

The project Tolerance and Empathy for Social Cohesion – TECOS is valuing the Memory Expedition via an information civic campaign.

This publication is part of the Tolerance and Empathy for Social Cohesion – TECOS project, with the support of the “Global Initiatives – Local Actions” Grants Program (2016-2017) for the alumni of the Open Society Foundations Scholarship Program.

Prin Empatie si Toleranta spre Coeziune – Jurnal de calatorie: Expeditiile Memoriei 2016 in Siberia: provocari si rezultate

Prin Empatie si Toleranta spre Coeziune – Jurnal de calatorie: Expeditiile Memoriei 2016 in Siberia: provocari si rezultate

Conceptul acestei brosuri este de a dezvolta empatia și toleranța între generații, etnii și diverse grupe sociale, prin valorificarea experienței traumatizante a deportărilor și recuperarea memoriei.

Această publicație apare în cadrul proiectului

Toleranță și Empatie pentru COeziunea Socială – TECOS,

cu suportul Programului de granturi „Iniţiative globale – Acţiuni locale” (2016-2017) pentru absolvenţii programelor de burse ale Open Society Foundations.

 

Adolescenţa. El şi Ea

continuare.

Am o întrebare. Să-mi spuneţi când se termină adolescenţa, la câţi ani?

La douăzeci şi cinci? Posibil, dar de ce anume la douăzeci şi cinci? Pentru că e după armată? Pentru tineri, posibil. Dar pentru fete? După căsătorie? Păi, să ştiţi că adolescenţa poate să nu se mai termine niciodată. Cum s-a răsturnat omul în tinereţe, aşa şi umblă cu picioarele în sus, până la moarte. Iar după moarte, cu capu-n jos, unde se va duce?

Cum putem cunoaşte că omul a rămas în adolescenţă? Dacă acesta e un om matur, atunci el poate să-şi ascundă sentimentele şi năravurile. La prima vedere, e greu să stabileşti dacă e un “aisberg răsturnat” sau nu. Este oare vreun semn, care ne-ar divulga starea lui răsturnată?

Unul dintre semnele distinctive este instabilitatea omului; vorba populară – omul “umblă”. Porunca dumnezeiască spune scurt şi clar – “Nu preacurvi”. Am fost întrebat o dată: “Dar de ce se interzice să facem aceasta? Doar nimeni nu suferă, oamenii primesc plăcere şi nimănui nu pricinuiesc vreun rău?”

Dacă vreţi, am să mă strădui să răspund de ce nu se poate. Să vă spun încă o istorie.

Am avut un prieten cu mult mai în vârstă decât mine. El făcea yoga şi noi, deseori, ne contraziceam, pentru că eu eram creştin ortodox, iar el – hindus. Noi ne contram adesea, dar, în pofida acestora, îl iubeam şi îl stimam nespus. El lucra cu seriozitate asupra sa… Şi iată că, într-o zi, i se întâmplă o nenorocire: el se îndrăgosteşte. Aleasa inimii lui avea optsprezece ani. El nu i s-a destăinuit, deci, ea nu ştia nimic despre sentimentele lui. El, însă, suferea mult. Pentru un yoga, cu un nivel aşa de înalt, era deosebit de periculoasă o astfel de trăire sufletească, totul putea să finiseze dramatic, cu nebunie sau deces. Aşa, au trecut câteva luni. Şi iată că, într-o noapte,… prietenul meu s-a unit cu persoana iubită – sufleteşte, într-un plan invizibil. El era într-un capăt al Moscovei, ea – în altul. Ea nu simţise nimic… Dimineaţa, el se trezise cu durere în partea de jos a coloanei vertebrale. Imediat i se depistase boala care se numeşte sângerarea nervului. Până la acel moment, n-a suferit de o astfel de boală; timp de-o noapte n-a putut să apară. El a început să caute: care-i cauza? Şi ce credeţi? S-a constatat că el o iubea pe această fată, iar ea iubea pe altcineva. Şi acest alt bărbat suferea de sângerarea nervului coloanei vertebrale. Aşa deci, amicul meu s-a unit cu această domnişoară, iar prin ea – cu altul, cu un bărbat absolut necunoscut. Dar vreau să vă atenţionez că această fată era fecioară; ea nu avusese încă o relaţie intimă. Aşa este natura spirituală a relaţiilor sexuale. Despre ea putem citi şi în Biblie. Cărţile de sexologie şi igienă sexuală evită acest aspect în mod intenţionat, partea spirituală a relaţiilor sexuale rămânând o taină ascunsă cu grijă. Dar, ca să vă daţi mai bine seama cum stau lucrurile, să formăm următoarea schemă.

Să presupunem că tânărul a avut contact cu domnişoara. Între ei au apărut relaţii intime, adică relaţii admise între soţ şi soţie. Despre aceasta, Scriptura ne spune în felul următor: „şi se va lipi omul de femeia sa şi vor deveni un singur… trup”. Adică, din momentul împreunării, doi oameni devin o unitate. Spre exemplu, eu stau acum în faţa voastră, soţia mea – undeva în alt loc, dar ambii ştim că formăm un singur trup, o unitate: tot ce se întâmplă cu mine, se va răsfrânge şi asupra ei, iar tot ce i se întâmplă ei, voi resimţi şi eu, prin trupul meu. Este clar? Să revenim la schiţa noastră. Tânărul a avut relaţie cu fata, iar ea avuse până la acest moment… încă zece amanţi. Deci, el, fiind legat de ea, se va uni, prin ea, cu încă zece bărbaţi necunoscuţi. Oricare dintre ei va fi legat, prin ea, cu un altul, într-un plan nevăzut. Să presupunem că fiecare din aceşti zece bărbaţi a avut câte zece amante… Pe toţi nu-i putem desena, dar vom marca aceste legături: iarăşi fiecare va fi legat cu un altul într-un plan invizibil. Dacă privim lucrurile din punctul acesta de vedere, câţi oameni se găsesc în legătură? Unul plus unu, plus zece, plus o sută – două sute de oameni. În timp ce legătura directă dintre tânăr şi tânără (cu care s-au început toate) va fi mai trainică, legătura de treapta a doua – mai puţin trainică, în schimb mai numeroasă, legaturile nivelului trei – şi mai numeroase. Continuăm aşa şi cu nivelul patru, şi al cincilea, şi aşa mai departe…

În aşa fel, avem de a face cu o „societate” de oameni, în care fiecare este legat unul de altul în plan invizibil. Cum se numeşte o astfel de comunitate? Ea poartă numele de biserică. Fiecare biserică are simbolul său fundamental. Biserica Creştină Ortodoxă are ca simbol Crucea. Dar această comunitate de desfrânaţi ce simbol va avea? Puteţi să vă daţi seama singuri. Ce se spune despre o femeie care a comis adulter? Ce i-a dăruit ea, prin acest gest, soţului? Corect, coarne. Coarnele cui? În antichitate, ţapul era considerat simbolul păcatului, desfrânării, de aceea, coarnele de ţap au devenit simbolul acestei comunităţi păcătoase: prin desfrânare poţi să devii, cu uşurinţă, adeptul ei. Prin desfrâu, omul poate să cadă într-o asemenea băltoacă, în care se scurge tot noroiul din lume. În pofida acestora, desfrânarea nu este neapărat un contact fizic. Hristos spune că, oricine s-a uitat cu desfrâu la alt om, a făcut preacurvie cu el în inima sa.

Omul este liber să aleagă societatea din care vrea să facă parte. În Noul Testament aşa se spune: “Cel ce păcătuieşte cu desfrânata, devine trup cu ea… Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un Duh cu El.” (1 Cor. 6: 16, 17).

Până la vremurile Noului Testament (când  Hristos s-a coborât pe pământ), popoarele vechi ştiau, cu siguranţă, că oamenii sunt legaţi între ei cu legături invizibile. Vechiul Testament le numeşte “mreji”. Despre aceste mreji ştia nu doar poporul biblic, ci şi cel păgân. Am să vă exemplific. În prezent, în loc să se folosească cuvântul literar “prostituată”, se spune “reprezentantă a meseriei străvechi”. Şi aceasta e o mare minciună. La fel cum şi o mare parte din ceea ce auziţi despre relaţiile sexuale este neadevăr.

va continua…

Departamentele Educaţie şi Pedagogie, Sociologie şi Echitate Gender

continuare…

Edicaţia Gender – Quo Vadis?

Adolescenţa. El şi Ea

Astfel se întâmplă, deseori, şi cu sufletul nostru în perioada pubertăţii şi adolescenţei: mintea coboară în partea corpului pe care şedem, iar emoţiile, care ar fi de dorit să se localizeze acolo, capturează corpul. Se întâmplă aceasta uneori foarte rapid. Eu, spre exemplu, intrând în clasă după vacanţă, mă uit la elevi… Îi privesc… Aşa este, s-au schimbat radical. O astfel de stare “răsturnată” a sufletului e o stare anormală, bolnavă. Putem spune, numai să nu fie cu supărare, că la vârsta de trecere suntem „oameni bolnavi psihic”. Dacă aceasta e o „boală psihică”, atunci ea trebuie să aibă simptoame. Dacă doriţi, vă fac o descriere a acestor simptoame ca să vă puteţi stabili diagnoza vouă înşivă sau prietenilor voştri. Unele semne vor fi tipice pentru băieţi, altele – pentru fete. De la cine începem? Nu, începem de la băieţi. În situaţiile dificile, bărbaţii trebuie să stea în frunte.