Departamentul Literatură şi Filosofie aduce omagiu Marelui Voievod Ştefan cel Sfânt şi Mare

Înger – Păzitor.

Din viţă geto-dacă şi latină

Un neam pe-acest pământ s-a-nfiripat,

E neamul cu-o tradiţie creştină

Din Muşatini şi Basarabi întruchipat.


Creştini în fapte, gânduri şi cuvinte,

Românii l-au rugat pe Dumnezeu

Să fie protejaţi chiar şi-n morminte

De relele ce-i năvălesc mereu.


Şi Domnul Dumnezeul Creator,

Cu Slava Lui în veci nemuritoare,

Trimis-a lor un înger-păzitor,

Trimis-a lor pe Ştefan Sfânt şi Mare.


Un sol ceresc venit din univers

Să ne vegheze-n veci a noastră cale,

Cântat în doine şi pictat în vers,

El ne păzeşte astăzi prin icoane.


Jertfit pe-altarul neamului acest,

El va rămâne-n veci a lui suflare,

Căci e simbolul Duhului Celest

Şi nu se pierde-n timp şi în uitare.


Va dăinui prin codri verzi, umbroşi,

Prin mănăstiri, biserici şi altare,

Prin glas de clopot şi copii frumoşi

Chemaţi de crucea lui mântuitoare.


Nemuritor prin propria-i zidire,

El este-n ploi, ninsori, flori de cicoare,

E rugăciunea spre dumnezeire,

Căci este-al nostru Ştefan Sfânt şi Mare.

Viorica Olaru-Cemîrtan, doctorandă în istorie.

Anunțuri